Ma uitam la filmele aparute in ultimul timp si vad ca prin sticla mesajele lor subliminale, rastalmacite in asa fel incat sa fim, daca este cu putinta, indepartati de credinta sau sa ne convinga ca totul sta exact pe dos fata de modul firesc al lucrurilor cu care am fost obisnuiti. Probabil multi vor spune ca sunt doar filme si ca nu trebuie luate in seama, dar eu vin si spun ca exista un pericol pe care l-am simtit pe pielea mea, ca mesajele sunt atat de subtile incat, oricat de imun as crede ca sunt la un moment dat in ce priveste orice fel de influente din exterior, ma trezesc ca am ajuns sa accept ca firesti anumite mesaje si stari de fapt cu care, in mod normal nu m-as fi impacat, iar cand ma dezmeticesc, ma simt un soi de victima, fiind lezat si invadat fara voia mea de idei care nu imi apartin. Ma refer la filme documentare care au ca scop "luminarea misterelor omenirii" si a "adevarurilor despre x" si care pretind ca sunt bazate stiintific, dar si la filmele comerciale, pe care tot omul se duce sa le vada la cinematograf, filme care incearca din rasputeri sa iti induca un mod de viata si o ideologie anume.
E adevarat ca nu numai filmele reusesc sa faca acest lucru ci si revistele, reclamele, casele de moda si cam orice manufacturier care "impopotoneaza" produsele sale cu anumite simboluri spirituale, care nu isi au deloc locul acolo. O bluza Armani sclipicioasa, decorata cu un numar de 40 de cruci si 10 rozarii catolice nu e nici pe departe cool. Iar eu cred ca o cruce crestina este sfanta si locul ei este pe peretele de rasarit alaturi de icoane, icoane care la randul lor sa nu fie inconjurate de oglinzi si te miri ce beculete sau alte lucruri kitchoase care atrag atentia de la ceea ce reprezinta de fapt respectivul obiect de cult.
O sa va dau cateva exemple scurte de tampenii periculoase care mi-au sarit in ochi in ultima vreme.
Primul exemplu pe care il semnalez se refera la reclamele impanzite prin Bucuresti
care au un caracter vadit blasfemiator. Sunt convins ca cei care au mai pus mana pe Biblie sau care au macar o bruma de cunostinte despre credinta crestina au observat si le-au sarit in ochi reclamele de pe blocurile din centrul Bucurestiului care indemnau oamenii sa "believe in shopping", reclame cu barbati si femei tineri fotografiati in diferite ipostaze: o tipa sta in genunchi si saruta botul unui pantof cu toc de dimensiuni uriase, o alta tipa se roaga tot in genunchi si cu ochii inchisi la o rochie, un tip in chip de calugar cu rozariu in maini se roaga la te miri ce alt produs s.a.m.d. Eu stiu ca oamenii se roaga si cad in genunchi doar in fata lui Dumnezeu, iar genul asta de publicitate mi se pare ca isi bate joc, in genere, de credinta romanilor, avand in vedere ca patronul firmei cu reclamele despre care vorbesc este turc (musulman). Heh.Un al doilea exemplu ar fi crucile, rozariile sau metaniile care sunt comercializate de casele de moda si car
e au brandul inscriptionat pe ele, sfanta cruce devenind dintr-o miscare de marketing o simpla bijuterie, pe care in loc sa scrie Iisus scrie D&G sau Emporio Armani. Si unde mai pui ca aceste "bijuterii" ajung sa fie purtate de multi oameni fara sa li se para ca ceva ar fi, totusi, in neregula. Ei, eu am vazut, si nu eram singur, intr-o zi pe strada o femeie care avea o cruce maricica din aur la gat si se scobea cu ea in dinti, asa ca... Dar ce vreau sa spun este ca mie mi se pare ca incet-incet s-a produs o desacralizare voita a obiectelor de cult crestine. Poate ca ea s-a produs de mult dar acum este vizibila efectiv la orice pas.Oare nu toata lumea vede cum, in preajma sarbatorilor crestine, tarabele ajung sa dea pe-afara de icoane si cruci kitchoase, unele dintre ele fiind de-a dreptul grotesti? Eu stiu ca daca cineva doreste, poate cumpara o icoana sau o cruce de la o manastire, o biserica sau un magazin cu specific locuri in care stie ca, pe langa ca nu se poate pune problema de kitchuri, aceste obiecte sunt, sau ar trebui sa fie in mod normal, sfintite. Si simt nevoia sa reamintesc celor care poarta chiar si aceste cruci sau metanii cumparate din biserici, ca ele nu sunt podoabe, ci au un alt rol: rugaciunea. Asa ca imi permit sa va indemn ca atunci cand mergeti in cluburi, sa va puneti la gat in loc de cruci Armani, un sirag de margele glossy :).
O sa trec acum la cateva exemple din filmele care prin mesajul lor ne prezinta tot felul de "eroi", demoni si fiinte malefice drept personaje pozitive, modele demne de urmat, ba chiar elemente inalt-morale prezentate mereu intr-o lumina favorabila: Raul prezentat drept Bin
e. Si avem asa: Hellboy, care este fix un drac cu coarne si tot tacamul dar care este un erou care ajuta si salveaza; apoi Dare devil, un tip orb care capata puteri supranaturale si ajuta oamenii deghizat intr-un costum de diavol si care sta intr-o catedrala; mai avem celebrul Harry Potter cu magia lui cea neagra despre care s-au scris deja destule, iar aceste exemple sunt numai cele care mi-au venit primele in minte. Ma intreb si eu, asa, retoric, de ce prin filmele acestea hollywoodiene ingerii sunt prezentati ca niste fiinte care candva au avut putere, dar acum nu prea mai pot face mare lucru si ca oamenii trebuie sa se ajute singuri (sau sa fie salvati de hellboys), si de ce ingerii aia buni sunt prezentati MEREU cazuti (vezi Constantine samd) iar demonii sunt ridicati la rang de eroi salvatori necazuti?"Fara Dumnezeu nimic nu se poate face", auzisem eu o vorba iar "daca vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada, spune-i planurile tale de viitor". Care viitor?
Imi aduc aminte si de jocurile pe calculator, gen WOW, care sunt pline de demoni, elfi "sangerosi" si de "ne-morti" (undead) si care, de cele mai multe ori, sunt creati de programatorii jocului by default de asa natura incat sa fie mai puternici decat caracterele "umane" si chiar decat ingerii si personajele in general cu iz pozitiv. Iar in magazinele de jucarii sau in standurile de jocuri de prin supermarketuri, preponderenta "papusilor" ce reprezinta grifoni, dracusori, dragoni si tot felul de vrajitori care ii cam pun in umbra pe
mickey mousi sau pe printese este evidenta. Inclusiv cartile pentru copii (inclusiv cele de desenat) abunda in titluri ce tin de spiritism, vrajitorie, ocultism si NU ma refer la Harry Potter aici, ma refer la cartile de povesti pentru copiii de pana la 3 ani. Si daca nu ma credeti pe cuvant, si nici nu trebuie, va invit ca atunci cand mergeti la supermarket sa va aprovizionati cu mancare, sa pierdeti 2-3 minute aruncandu-va ochii la standurile de jucarii si carti pentru copii. Nu de alta, dar deja stiti ca literatura pentru adulti se reduce si ea la "marii" Dan Brown si Paulo Coelho - in top - si apoi restul.Pot sa afirm cu certitudine, iata, ca s-a ajuns deja la un "cult" pentru peronajele negative, toata lumea pare a fi din ce in ce mai mult fascinata de rau, fie el mascat in hellboy sau nu, pentru ca suntem invatati ca e foarte usor si funny sa fii "pure evil", sa creezi haos, si sa faci tot felul de giumbuslucuri. Da, intradevar, e mult mai greu sa ajuti si sa faci bine, sa fii moral, sa fii crestin (in adevaratul sens al cuvantului), stiu asta din experienta, dar nu pot decat sa ma bucur ca mi s-au...(intre)deschis ochii si vad toate aceste lucruri pe care vi le-am prezentat pana acum. Si problema mea este ca, desi toata lumea le vede, cam toata lumea le si accepta ca fiind ok si mi-e cam teama pentru ce va urma pe viitor.
As vrea sa spun totusi si cateva cuvinte despre muzica, care, in genere, a devenit de-a dreptul... nesimtita. Ma refer si la versuri/mesaje/sound dar si la videoclipurile ce ruleaza pe la emtiviuri. Personal, imi e foarte greu sa mai ascult (cam oricefel de) muzica, indeletnicire care pana nu de mult imi placea enorm, ascultam muzica aproape non stop. Si nu e vorba de faptul ca sunt "bolnav cu nervii" (lol) si nu mai suport muzica in general, ci mi se pare atat de proasta incat cu foarte mare greutate mai gasesc ceva sa fie pe placul meu. Recunosc ca am "evoluat" de la stadiul in care ascultam black metal, la stadiul in care prefer sa nu ascult muzica deloc, pentru ca black metalul cel blasfemiator sau pagan se opune credintei mele, iar restul muzicii (rock, rap, pop, etc) mi se pare, cum ziceam, de-a dreptul nesimtita: ori cu versuri indecente, aberante, cu mesaj de 3 lei sau inexistent - si nu vreau sa-mi incarc mintea cu lucrurile de genul asta - ori cu beat-uri nasoale (gen house) care dupa 2 minute ma fac sa ma doara capul. In consecinta, mai ascult uneori muzica clasica, care nu are versuri dar are armonie, am descoperit ca imi place muzica (neo)bizantina si ascult (foarte rar) trip hop/ambiental.
Bun. Am inceput postarea asta cu desacralizare obiectelor de cult si am ajuns la muzica, dar nu am spus nici jumatate din ce aveam de spus.
Trec la alt subiect care ma arde: jurnalismul romanesc, care in proportie de 90% este si mai nesimtit decat clipurile muzicale de care aminteam mai devreme. Ziarele. Ziarele? Aceste hartii colorate pline de femei dezbracate, subiecte retardate, campanii de presa ordinare care put a "comanda pe bani"? Oriunde te uiti nu poti sa eviti sa nu vezi femei goale, si vedete care imi spun cum si ce fel de sex practica si cu cine si de ce, sau ce masini isi iau si ce case au, sau la rubrica sport in loc sa citesc despre SPORT citesc despre ultima amanta a fotbalistului x? In consecinta, nu mai cumpar ziare, si ici la televizor nu ma mai uit, pentru ca si acolo e la fel de ZERO totul.
Doar ca, de ce ti-e frica, de-aia nu scapi. Mai nou la metrou ne-au pus televizoare, in care ne arata imagini tot.. despre vietile vedetelor (si cat de decazute sunt ele): uite, ei fac toate prostiile din lume si tot bine o duc si se casatoresc intrei ei si divorteaza si se ucid si sinucid, nu au nimic sfant inafara de faima si bani, ce cool! Mesajele subliminale lucreaza in continuare si cei care vor sa ne controleze si sa ne distruga valorile morale se pricep foarte bine la aceste lucruri.
Alt lucru care ma deranjeaza enorm este "arta postmodernista" - cu referire stricta de data asta la pictura, sculptura, teatru,fotografie - aceasta asa zisa "arta" nefiind imho altceva decat o jignire adusa noua, a celor care pretindem ca avem un minim de simt estetic. Se zicea ca arta trebuie sa iti provoace sentimente/emotii/mesaje, si, da, emotiile si mesajele provocate de arta postodernista exista, dar numai in sens negativ: deprimare, greata, ura, violenta, decadenta si alte variatiuni pe tema. Numai ca eu prin arta inteleg si caut ceva rar: cevaul frumos, cevaul inaltator, cevaul profund care poate se impleteasca si cu acel dramatism sau chiar comic pe care il intelegeau atat grecii in antichitate cat si intr-o buna masura artistii moderni. Insa postmodernismul ridica la rang de arta... ponei cu oase infipte in fund si daca noi, unii dintre privitori ne exprimam dezgustul, suntem catalogati drept idioti. Cand vine vorba de pictura totul este o mazgaleala indescifrabila in cel mai bun caz, daca nu chiar (ma intorc acum la ceea ce nu doar pare ci chiar domneste in lume) blasfemiatoare. Cand ma gan
desc si la alte forme de arta (daciile desenate cu creta pe asfaltul bucurestean) imi vine sa o iau la fuga. Imi vin in minte si obiectele de mobilier cu fiare contorsionate ale artistului care a conceput personajul Alien (stiti la ce film ma refer) sau statuile din sticle de plastic lipite intre ele si alte bazaconii. Fotografii, hehe, in momentul de fata mi se par cei mai perversi, pentru ca fotografiaza "o floare si 10 nuduri", nuduri care reprezinta de fapt... pornografie, alt lucru care domnesete la loc de "cinste" in zilele noastre. Acum nici nu mai trebuie sa fii fotograf pentru a-ti face o poza in pielea goala si a o posta pe 10 site-uri de "arta fotografica" unde alti fotografi de balta vin si te aplauda. Practic, azi toata lumea este "artista" si totul este arta. Si totusi, ii recunosc un merit postmodernismului: este oglinda decaderii valorilor lumii de azi. Iar asta este intr-adevar unul din rolurile ei, ca arta. Doar ca mi-as fi dorit ca de data asta, arta, recte postmodernismul nostru, sa fie cea care lupta IMPOTRIVA nonvalorilor si kitchurilor si sa descopere si promoveze, aducand, si cu forta daca este cazul, pe firmament adevaratele valori, picturi/sculpturi/desene/fotografii/etc care nu stralucesc doar timp de o secunda prin galerii, ci care isi pastreaza mesajul si valoarea pururea.Internetul. Ce este Internetul? Internetul este libertate. Si este si el, inevitabil, plin de porno si "mondenitati". Dar, o sa las pe altcineva sa scrie un post despre Internet, ca se pricepe mai bine ca mine. Eu ma rezum sa mai spun doar ca desacralizarea e la tot pasul, jucariile si cartile sunt din ce in ce mai oribile, internetul si ziarele sunt pline de vedete porno, filmele sunt pline sex, violenta, ocultism si droguri, ca homosexualismul este si el la ordinea zilei, promovat agresiv este tot, pentru ca nu-i asa? e ceva normal sa apara transexualii pe strada si sa isi ceara drepturile, ca se legalizeaza pedofilia si incestul, ca se vor legaliza in curand si necrofilia si zoofilia si drogurile, si nu mai exista nici o diferenta intre bine si rau.
Oamenilor, lumea nu poate exista fara balanta dintre bine si rau, si va reamintesc ca cea mai mare realizare a diavolului e sa ne faca sa credem ca nu exista.
